marți, 19 aprilie 2011
sâmbătă, 15 ianuarie 2011
joi, 6 ianuarie 2011
Ceata rosie
Tach statea la masa din bucatarie cu un pahar de cola in fata. Parul lui lung si negru cadea pe masa albastra, firele din podoaba lui capilara semanand cu niste limbrici murdari de scrum. Pentru un moment, omul se sperie de propria lui umbra facuta de beculetul de la laptop care palpaia in semn de stand by. Pachetul de tigari era gol si mutilat. Lumina stinsa. Ii era foame dar simplul fapt ca a vomitat mai devreme nu-l incuraja sa mai manance.
Donna se plimba prin camera plina de energie undeva intre 2 si 3 noaptea. Ceata rosie de afara o obseda. Hotarata se duce la primul sertar de la birou si-si scoate aparatul de fotografiat.
Sardinela era doar un fir de praf care se plimba pe unde apuca. Carpa de praf o gonea permanent dar Sardinelei nu-i pasa. Radea si era fericita. Doar plutea prin aer impreuna cu microbii. Toti spuneau bancuri.
Bizuca era o inimioara de pe o harta. Dudos, mazgalitura de alaturi radea pe seama inimioarei permanent. Hahahahahahahaha...
Tach incearca sa doarma dar are insomnie. Donna nu trece a doua zi pe la liceu. Ecourile de ras ale Sardinelei se aud de departe. Dudos freaca duda. Bizuca e neinteresanta. Din acest moment, timpul ia o alta intorsatura.
Donna se plimba prin camera plina de energie undeva intre 2 si 3 noaptea. Ceata rosie de afara o obseda. Hotarata se duce la primul sertar de la birou si-si scoate aparatul de fotografiat.
Sardinela era doar un fir de praf care se plimba pe unde apuca. Carpa de praf o gonea permanent dar Sardinelei nu-i pasa. Radea si era fericita. Doar plutea prin aer impreuna cu microbii. Toti spuneau bancuri.
Bizuca era o inimioara de pe o harta. Dudos, mazgalitura de alaturi radea pe seama inimioarei permanent. Hahahahahahahaha...
Tach incearca sa doarma dar are insomnie. Donna nu trece a doua zi pe la liceu. Ecourile de ras ale Sardinelei se aud de departe. Dudos freaca duda. Bizuca e neinteresanta. Din acest moment, timpul ia o alta intorsatura.
marți, 21 decembrie 2010
Aici
ONA
În întuneric, fant e se joaca.ai m sperii,le râd. Viața is rece vis ras rece.
Clovnul se uita la "Dinastia Tudorilor''. Invarte cercuri de foc pe degete. Creierul lui e morfina.
(O NOAPTE ALBA)
23:00 23:02
Clovnul rade. Intra in criza de ras. Pe canapea se rasuceste. Prin crapaturi se scurge. In vis, in fata bisericii ajunge. Cu mainile in buzunar sta. Se uita. Vizualizeaza micsorandu-si ochii si isi sapa groapa. Se duce inapoi la circ de unde a chiulit pentru a se uita la televizor.
"Cimitir, iubirea mea, vin! Asteapta-ma''
6666
Cutitul plin de kiwi zacea pe masa langa mp4. Si inca mai zace pana in ziua de azi. Cearcane se extind. Totul explodeaza printr-un singur por.
Singunsulele îmi intră în ochi.
Cum stătea copilașul în pat, avea impresia că vine spre el. Acel nene cu un cuțit în mâna era înfricoșător. Speriat,odorul s-a ascuns sub plapumă și a început sa plângă. Doar aștepta și-și imagina. Îl imagina pe nene lânga patul lui! Putea să-i audă respirația...
Era o siguranță faptul că-l va omorî. L-a luat pe copil departe în strânsoarea lui de fier. Plodul ar fi trebuit sa știe dar nu știa. Era întuneric. Chiar și zorii zilei aveau culoarea beznei.
-Știi când animalele sunt moarte?
Copilul își imagina cactusul ofilit și cerul din fiecare noapte sângeriu. Restul, o infinitate de beznă: ochi albi strălucitori, o maimuță se trăgea de coadă și urla de durere, un boa se băga în fundul unui hipopotam, un leneș energumen a fost străpuns de un T-rex, un fluture se juca în acid clorhidric, ciuperci putrezesc de durere și frig, oameni își manâncă excremnetele imbibate în păr și praf. O oglindă reda două cadavre ținându-se de mâna în plina descompunere iar infecția de la unghia dreapta persista ca nebuna. Din cap șiroia sânge, creieri erau călcați în picioare, la fel și plamâni și ficați. O inima era neagra de praf și albastră de dragoste,zacând umilita si neputincioasa la picioarele altora.
Era o siguranță faptul că-l va omorî. L-a luat pe copil departe în strânsoarea lui de fier. Plodul ar fi trebuit sa știe dar nu știa. Era întuneric. Chiar și zorii zilei aveau culoarea beznei.
-Știi când animalele sunt moarte?
Copilul își imagina cactusul ofilit și cerul din fiecare noapte sângeriu. Restul, o infinitate de beznă: ochi albi strălucitori, o maimuță se trăgea de coadă și urla de durere, un boa se băga în fundul unui hipopotam, un leneș energumen a fost străpuns de un T-rex, un fluture se juca în acid clorhidric, ciuperci putrezesc de durere și frig, oameni își manâncă excremnetele imbibate în păr și praf. O oglindă reda două cadavre ținându-se de mâna în plina descompunere iar infecția de la unghia dreapta persista ca nebuna. Din cap șiroia sânge, creieri erau călcați în picioare, la fel și plamâni și ficați. O inima era neagra de praf și albastră de dragoste,zacând umilita si neputincioasa la picioarele altora.
Acel nene l-a pus pe copil pe un scaun din lemn maro nelăcuit. Copilul nu se mai gândea la salvare. Doar aștepta în neștire. Acea galagie în liniște îl înfricoșa. Îi era frică să nu fie auzit. Ceasul țipa iar oasele îi ieșeau din gât, osul stang mai mare, cel drept mai lung. Umbra îl omora. Nu se putea concentra asupra unui singur lucru, aproape nici că nu încerca. Acum oasele se răsfrângeau în spate. Degetetul mijlociu de la mâna dreapta cădea și o data cu el piatra pulmonară. L-a prins la timp, înante să cadă și sa facă gălăgie pe podeaua neagră instabilă.
Copilașul ar fi vrut o singură persoana lângă el în care n-avea încredere. O persoana urâta imbibată în fum pe care vroia să o urască. Vroia doar ca acea persoană să se joace cu el, chiar și de la distanță cu gandul. Dar daca ar fi cazut pradă să se gândească la acea persoana ar fi stricat totul.
Copilașul se contrazicea.
Nu era un coșmar. Era un vis. Nu era ireal și nici imaginație.
Copilașului îi era foame. În noaptea aceea vroia să se îmbolnăvească. Boala era singua cale spre desavârșire. Dacă nu va reuși va trebui sa înfrunte și nu vroia. Nu avea destul curaj dar avea prea multa lene. Creștetul capului era cald. Lady Antebellum îl scotea din sărite. Căștile îmbâcsite îl vor surzi. Tăcerea deja l-a amuțit. Albul îl va orbi sau l-a orbit deja. Pensulele intră în ochi, ochi care se hrănesc cu minciuni grosolane fantastico-interesante.
Mașinile nu se opreau pentru el. Normal că nu. Era nesimnificativ. O stea cădea dar degeaba își iluziona lucruri. O stea nu va ajunge pâna la el,și nici el până la ea. Câinii urlă și se cearta. Extratereștrii sunt inexistenți și nu se vor inventa pentru el. Ceața se apropia. Zăpada plină de noroi nu semăna cu nimic.
Copilașul a întors privirea iar acel loc s-a luminat dezvaluind un oraș cufundat în întuneric. Acolo,dincolo de geam se zărea o lumină. S-a întors apoi spre celelalte obiecte din cameră. Unul dintre ele lumina. Er pul.
Copilașul ar fi vrut o singură persoana lângă el în care n-avea încredere. O persoana urâta imbibată în fum pe care vroia să o urască. Vroia doar ca acea persoană să se joace cu el, chiar și de la distanță cu gandul. Dar daca ar fi cazut pradă să se gândească la acea persoana ar fi stricat totul.
Copilașul se contrazicea.
Nu era un coșmar. Era un vis. Nu era ireal și nici imaginație.
Copilașului îi era foame. În noaptea aceea vroia să se îmbolnăvească. Boala era singua cale spre desavârșire. Dacă nu va reuși va trebui sa înfrunte și nu vroia. Nu avea destul curaj dar avea prea multa lene. Creștetul capului era cald. Lady Antebellum îl scotea din sărite. Căștile îmbâcsite îl vor surzi. Tăcerea deja l-a amuțit. Albul îl va orbi sau l-a orbit deja. Pensulele intră în ochi, ochi care se hrănesc cu minciuni grosolane fantastico-interesante.
Mașinile nu se opreau pentru el. Normal că nu. Era nesimnificativ. O stea cădea dar degeaba își iluziona lucruri. O stea nu va ajunge pâna la el,și nici el până la ea. Câinii urlă și se cearta. Extratereștrii sunt inexistenți și nu se vor inventa pentru el. Ceața se apropia. Zăpada plină de noroi nu semăna cu nimic.
Copilașul a întors privirea iar acel loc s-a luminat dezvaluind un oraș cufundat în întuneric. Acolo,dincolo de geam se zărea o lumină. S-a întors apoi spre celelalte obiecte din cameră. Unul dintre ele lumina. Er pul.
De ce sângele care curge din cer luminează? De ce bezna e gri?
că niciodata!’ Totul ă și lacrimile.
rea iluziei și o foame goală inexplicabila. Până și morții se trezesc pentru ea. Ochelarii vor gura cale de a scăpa e orbirea. că niciodata!’ Totul ă și lacrimile.
Singunsulele îmi intră în ochi.
Abonați-vă la:
Comentarii (Atom)