Tach statea la masa din bucatarie cu un pahar de cola in fata. Parul lui lung si negru cadea pe masa albastra, firele din podoaba lui capilara semanand cu niste limbrici murdari de scrum. Pentru un moment, omul se sperie de propria lui umbra facuta de beculetul de la laptop care palpaia in semn de stand by. Pachetul de tigari era gol si mutilat. Lumina stinsa. Ii era foame dar simplul fapt ca a vomitat mai devreme nu-l incuraja sa mai manance.
Donna se plimba prin camera plina de energie undeva intre 2 si 3 noaptea. Ceata rosie de afara o obseda. Hotarata se duce la primul sertar de la birou si-si scoate aparatul de fotografiat.
Sardinela era doar un fir de praf care se plimba pe unde apuca. Carpa de praf o gonea permanent dar Sardinelei nu-i pasa. Radea si era fericita. Doar plutea prin aer impreuna cu microbii. Toti spuneau bancuri.
Bizuca era o inimioara de pe o harta. Dudos, mazgalitura de alaturi radea pe seama inimioarei permanent. Hahahahahahahaha...
Tach incearca sa doarma dar are insomnie. Donna nu trece a doua zi pe la liceu. Ecourile de ras ale Sardinelei se aud de departe. Dudos freaca duda. Bizuca e neinteresanta. Din acest moment, timpul ia o alta intorsatura.
Pare interesant.Urmează și o continuare nu-i așa ?
RăspundețiȘtergereP.S. : Îmi place ideea cu Sardinela :)) Îți era foame în momentul acela sau de unde vine numele personajului ?
nu m-am gandit la o continnuare dar daca asta-i dorinta publicului...=))
RăspundețiȘtergerecat despre Sardinela, abia ma indopasem cu niste chestii scarboase de porc pe care pusesem mult ketchup ca sa nu simt gustul deci imi venea sa vomit; presupun ca mi-a ramas in cap filmul despre oamenii dependenti de sardine pe care il vazusem cu cateva zile in urma=)) o intreaga istorie=))