nu exista

Numai cosmaruri cu trandafiri si caini si meduze si degete care ies din ochi si sosete rupte si prapastie si alb mat si inca 3000 de lucruri care rasar pe niste scari in somn.
Imbracata in hainele bunicii, Lulibai a iesit sa se plimbe pe o vreme ploioasa, rece. Cum baiatul ei adoptiv avea varicela l-a lasat acasa dormind si ea la ora 6:54 a.m. a iesit din casa. Mergea ea asa alene... La un moment dat, inghetata se aseaza pe o banca. Langa ea se aseaza o baba care incepe cu filozofii de viata, cu ceea ce e moral si ce nu. Lulibai se enerveaza si pleaca. Pe o alta banca se intalneste cu un betiv care incepe sa i se confeseze si sa povesteasca de cariera lui de ucigas platit si cum a fost el exmatriculat pentru ca i-a dat profesorului cu catalogul in cap. Singurul lui regret era ca nu l-a luat pe director la pumni. Lulibai rade si-si aprinde o tigara. 
Mergand pe jos spre casa, trece pe langa o gradina de trandafiri si de o haita de caini. O reclama mare cu alifie de meduze care cica schimba culoarea ochilor ii distrage atentia si e gata sa cada intr-un canal. Vrand sa urce pana la etajul 5, unde statea se impiedica de scari si rupe dresul bunicii. Nu conta. Bunica era moarta dar Lulibai era inca vie si nu prea mai avea alt dres.
Ajunge acasa si mananca un sendvis.